Ceai de tei

Mai am nevoie doar de ochelari 3D, in rest am toate comoditatile unui home cinema. Un pat, un laptop si cel mai important un film 3D, acum insa aproape toate filmele sunt facute in 3D, deci nici asta nu pare sa fie o problema. M-am uitat la atatea filme zilele astea, ca pot sa imi dau seama chiar de la inceputul filmului daca e de calitate sau e o productie slaba. Si m-am uitat la atatea filme din neputinta mea de a cobora din pat pentru ca m-am racit ca in filme.
E ciudat cand vine vorba de filme si de critici, pentru ca chiar si criticii de filme, cei mai buni dintre ei, pana la urma selecteaza cele mai bune filme dupa doza de dramatism pe care o contine filmul. Pai sa luam ca exemplu Golden Globe Awards sau The Academy Awards (Oscar), unde se nominalizeaza 5 actori/actrite (se mai fac si alte nominalizari, dar care nu sunt relevante acum), din acesti 5 actori castiga premiul acela care a avut rolul cel mai impresionant, cel mai greu de interpretat (dar asta nu inseamna ca rolurile pe care le-au avut de jucat ceilati 4 au fost mai slabe). Asa se face ca anul acesta castigatorul la categoria "Cel mai bun actor" a fost Colin Firth (The king's speach), dar la fel de bine au interpretat si James Franco (127 Hours) sau Mark Wahlberg (The fighter), acum ce e de facut? Mi-am adus aminte cu aceasta ocazie ca in 1994 Tom Hanks a castigat Oscarul petru cel mai bun actor in rolul din Forrest Gump; John Travolta, Morgan Freeman, Paul Newman au fost si ei nominalizati - niste actori minunati, dar a castigat Forrest Gump. De aici pot conclude doar ce sarcina grea are Academia si iar ajung la ideea ca rolul cel mai dramatic castiga, pai cum ar fi altflel ?!

Totul a pornit de la o simpla raceala :)