Timpul

Ce repede trece timpul...
Imi aduc aminte cum ne jucam de-a ascunselea si era un prieten care tot timpul ultimul era gasit, toti ne miram ce ascunzatori are de e asa greu de gasit, ca sa aflam recent (cand ne-am intalnit odata cu totii acum cand suntem mai mari, ne-a povestit cum facea), ca el mergea acasa, bine frumos manca, se uita la tv, si noi il cautam sa inebunim, si el dupa aceea iesea de zici ca a stat ascuns in cine stie ce ascunzis.
Vara, nu era seara sa nu ne adunam si sa stam pana tarziu la povesti, cateodata mai faceam si un foc unde coceam cartofi. Ce buni sunt cartofii copti cu sare, imi aduc aminte de copilarie.
Parca ne si vad adunand vreascuri si fiecare isi arunca cu atentie crengutele in foc si asta ne facea atata placere. Ne uitam cum arde focul si se transforma totul in jaratic, iar caldura ce venea de la foc ne umplea tot corpul. Priveam jaraticul si ma facea sa simt o mica fericire. Jaraticul parea ca o luminita si acolo in interior parca se petreceau atatea si tot timpul lua forme diferite.
Vai, mai era un micut parculet, mai degraba o alee in apropiere, care era si asta locul nostru de joaca. Imi aduc aminte cand a iesit moda bicicletelor, toata lumea, dar toti copiii aveau biciclete. Aveam si eu :D
Da, ce repede trece timpul.

Ceai de tei

Mai am nevoie doar de ochelari 3D, in rest am toate comoditatile unui home cinema. Un pat, un laptop si cel mai important un film 3D, acum insa aproape toate filmele sunt facute in 3D, deci nici asta nu pare sa fie o problema. M-am uitat la atatea filme zilele astea, ca pot sa imi dau seama chiar de la inceputul filmului daca e de calitate sau e o productie slaba. Si m-am uitat la atatea filme din neputinta mea de a cobora din pat pentru ca m-am racit ca in filme.
E ciudat cand vine vorba de filme si de critici, pentru ca chiar si criticii de filme, cei mai buni dintre ei, pana la urma selecteaza cele mai bune filme dupa doza de dramatism pe care o contine filmul. Pai sa luam ca exemplu Golden Globe Awards sau The Academy Awards (Oscar), unde se nominalizeaza 5 actori/actrite (se mai fac si alte nominalizari, dar care nu sunt relevante acum), din acesti 5 actori castiga premiul acela care a avut rolul cel mai impresionant, cel mai greu de interpretat (dar asta nu inseamna ca rolurile pe care le-au avut de jucat ceilati 4 au fost mai slabe). Asa se face ca anul acesta castigatorul la categoria "Cel mai bun actor" a fost Colin Firth (The king's speach), dar la fel de bine au interpretat si James Franco (127 Hours) sau Mark Wahlberg (The fighter), acum ce e de facut? Mi-am adus aminte cu aceasta ocazie ca in 1994 Tom Hanks a castigat Oscarul petru cel mai bun actor in rolul din Forrest Gump; John Travolta, Morgan Freeman, Paul Newman au fost si ei nominalizati - niste actori minunati, dar a castigat Forrest Gump. De aici pot conclude doar ce sarcina grea are Academia si iar ajung la ideea ca rolul cel mai dramatic castiga, pai cum ar fi altflel ?!

Totul a pornit de la o simpla raceala :)

Flowers

Ceainaria Flowers, ceainaria unde si-a petrecut mult din timpul ei liber. E chiar in centru, la 5 min. de mers de la facultate, poate si din acest motiv era cel mai comod sa se intalneasca cu prietenii acolo. De ceainarie a aflat de la o prietena care se pare ca toata ziua o petrecea acolo. Ii zicea odata ce mult regreta ca Flowers nu e deschis non-stop, parca o si vad la o masa mai retrasa cu nasul in laptopul ei alb (traiasca wi-fi-ul !) si cu o cafea cu martipan langa ea. Ah, da! Prima oara cand a mers in ceainaria aia, ea i-a zis ca trebuie neaparat sa guste cafeaua cu martipan (martipan - pasta fina de migdale si zahar). A comandat si... daca ar fi bautoare de cafea, in fiecare zi ar comanda cafea cu martipan! Flowers era locul unde se intalnea cu prietenii sa le ascult povestile vesele sau triste, acum a venit timpul sa o asculte cineva si pe ea.

Eroina mea trebuie sa se simta in acelasi timp pacatoasa si sfanta, perversa si inocenta, dorita si urata, atunci o sa fie fericita...