Timpul

Ce repede trece timpul...
Imi aduc aminte cum ne jucam de-a ascunselea si era un prieten care tot timpul ultimul era gasit, toti ne miram ce ascunzatori are de e asa greu de gasit, ca sa aflam recent (cand ne-am intalnit odata cu totii acum cand suntem mai mari, ne-a povestit cum facea), ca el mergea acasa, bine frumos manca, se uita la tv, si noi il cautam sa inebunim, si el dupa aceea iesea de zici ca a stat ascuns in cine stie ce ascunzis.
Vara, nu era seara sa nu ne adunam si sa stam pana tarziu la povesti, cateodata mai faceam si un foc unde coceam cartofi. Ce buni sunt cartofii copti cu sare, imi aduc aminte de copilarie.
Parca ne si vad adunand vreascuri si fiecare isi arunca cu atentie crengutele in foc si asta ne facea atata placere. Ne uitam cum arde focul si se transforma totul in jaratic, iar caldura ce venea de la foc ne umplea tot corpul. Priveam jaraticul si ma facea sa simt o mica fericire. Jaraticul parea ca o luminita si acolo in interior parca se petreceau atatea si tot timpul lua forme diferite.
Vai, mai era un micut parculet, mai degraba o alee in apropiere, care era si asta locul nostru de joaca. Imi aduc aminte cand a iesit moda bicicletelor, toata lumea, dar toti copiii aveau biciclete. Aveam si eu :D
Da, ce repede trece timpul.